Atractii turistice

Manastirea Bistrita

Manastirea Bistrita, ctitorie a boierilor Craiovesti (banul Craiovei Barbu si fratii sai Parvu vornicul, Danciu armasul si Radu postelnicul), zidita intre anii 1492-1494, se afla in satul Bistrita a comunei Costesti din judetul Valcea, pe pitoreasca vale a raului cu acelasi nume. Faptul este atestat de un document din 16 martie 1494 al lui Vlad Calugarul.

Manastirea a fost distrusa din temelii de catre Mihnea Voda la 1509 care lupta impotriva Craiovestilor. Un document al vremii specifica faptul ca Mihnea Voda lupta impotriva Craiovestilor "si manastirea lor, carea o facuse ei pre raul Bistritii din temelie o au risipit".

Este refacuta in timpul lui Neagoe Basarab intre 1515 - 1519 tot de Craiovesti.

Marele ban Barbu Craiovescu al Olteniei aduce de la Constantinopol cea mai de pret comoara a lacasului, moastele Sfantului Grigorie Decapolitul. Trupul sfantului nu a putrezit niciodata si s-a dovedit purtator de mari daruri: vindeca bolile trupesti si sufletesti, aduc ploaia pe timp de seceta, lucru ce face ca lacasul sa fie asaltat de numerosi pelerini. Legenda spune ca moastele sfantului au fost cumparate cu aur de Barbu Craiovescu de la un turc. Turcul banuia ca va lua o suma importanta echivalenta cu greutatea moastelor. Insa dragostea banului fata de moaste are alt deznodamat: asezate pe un taler, acestea intr-adevar cantaresc greu, dar cand banul Craiovescu pune galbenii, talerul se echilibreaza la o suma mica. Acest lucru face ca turcul sa exclame:"Vezi, vezi, cum crestin la crestin trage". Se mai spune ca la 1763 cand epidemia de ciuma cuprinsese Bucurestiul este adusa racla cu moastele Sfantului Grigorie Decapolitul in fata Mitropoliei, iar in urma rugaciunilor tinute ciuma a inceput sa dea inapoi disparand definitiv. In anul 1656, Constantin Voievod doneaza o racla de argint in care sa fie asezate sfintele moaste.

Remarcam prezenta lui "Mihai fugar" in toamna anului 1600 care cumpara "satul Costestii mosnenesc" pe care-l daruie manastirii.

In urma cutremului din anul 1810, lacasul este afectat serios, lucru ce face ca in timpul domniei lui Gheorghe Bibescu si Barbu Stirbei, intre anii 1846 – 1855, sa fie rezidita.

La toate acestea se adauga valoarea nepretuita a picturile interioare facute de maestrul penelului romanesc Gheorghe Tatarascu in anul 1850. Pe pereti se afla pictati ctitorii: Barbu Craiovescu, Constantin Brancoveanu, Maria Doamna, Despina Doamna si Barbu Stirbei.

Dar manastirea Bistrita inseamna pentru romani si un focar de aleasa cultura. Viitorul domn Neagoe, nepotul Craiovestilor a fost printre primii veniti pentru a capata "in tineretea lui cunostinta de limba si de literatura". Se pare ca aici ar fi fost tiparita prima carte in limba romana, "Liturghierul" (conform unui hrisov al lui Mihnea Voda, aceasta a aparut la 10 noiembrie 1508). Inca din secolul al XVII-lea aici functioneaza o scoala, atestata documentar pe un manuscris a lui Constantin gramatic din satul Corbeanca-Valcea: "sa se stie ca am sezut la manastirea Bistrita ca sa invatam carte". Aici, de-a lungul timpului, s-au transcris numeroase carti si hrisoave, iar unul din cele mai vechi acte romanesti datand din 1573, de fapt al doilea dupa scrisoarea lui Neacsu din Campulung, a fost redactat tot la acest lacas.

Mai tarziu, in 1620 Mihail Moxa scrie aici "prima istorie universala" de pe meleagurile noastre intitulata "Cronograful Tarii Romanesti". Manuscrisul este descoperit la aceasta manastire in 1845 de un filolog rus, V. Grigorovici, care-l publica la Cazan in anul 1859. In prezent manuscrisul se afla Moscova. Importanta lui consta in aceea ca dupa ce autorul trateaza la inceput probleme generale ale istoriei "universale", ajunge ca la final sa vorbeasca despre "cand s-a inceput a se descaleca tara Moldovei". Vorbeste printre altele de lupta lui Stefan cel Mare de la Nicopole la care participa si "Mircea voievod cu rumanii". Pentru realizarea lucrarii sale Mihail Moxa foloseste importante documente ale epocii: Cronica lui Manasses, Cronografia pe scurt bizantino-slava, Letopisetul sarbesc, Cronica anonima bulgara.

O lucrare despre viata Sfantului Grigore Decapolitul este scrisa de Matei al Mirelor, un erudit nascut in Egipt care studiaza la Constantinopol si Moscova, refugiat la manastire in iarna anilor 1610 - 1611. Lucrarea are o prefata istorica importanta deoarece prezinta o scurta cronica a razboaielor lui Radu Serban.

La chemare episcopului de Ramnic, Ilarion, vine si-si desfasoara activitatea la Bistrita intre 1694 - 1704 Alexandru Dascalul. I se atribuie lucrarile: Otocenic sau Patetic, Cheia intelesului, O oda pentru cititori si "gogiomanii" Bisericii Sf. Nicolae din Scheii Brasovului.

Cei care au contribuit substantial la imbogatirea culturii romanesti si care sunt strans legati de Bistrita prin numeroasele copii si traduceri dupa manuscrise, sunt numerosi. Mentionam pe Teofil (Evanghelie invatatoare - 1644), Teofan (Psaltire slavona - 1619), Ilarion (Psaltire cu talc), Stefan ieromonahul (Cazania"" - 1724), Ioachim din Barbatesti - gramatic ( Istoria Troadei - 1766). De remarcat este faptul ca Stefan ieromonahul, cel care mai taziu ajunge mitropolitul tarii Romanesti, este fiu al meleagurilor valcene nascut la Ramesti - Horezu, dupa ce mai intai a fost pisar la Bistrita si calugar si egumen la manastirea Tismana.

Despre importanta cartilor aflate in biblioteca manastirii Bistrita in dezvoltarea culturii noastre nationale, despre truda, daruirea si iscusinta carturarilor timpului, iata ce spunea Alexandru Odobescu intr-un raport prezentat Ministrului Cultelor: "Prin unele din aceste manastiri si mai ales in Bistrita si in Cozia, am gasit, intre altele, si cateva carti care nefiind de trebuinta seviciului bisericesc, stau aruncate in neingrijire si amenintand a se perde. Aceste carti insa, manuscripte si tiparite, sunt de o importanta mare pentru limba noastra si cea slavona, precum arta tipografiei in tara la noi: sunt rare si care lipsesc in Blibiotheca nationala".

Remarcam ca in anii 1877 – 1888, pe durata Razboiului de Independenta, aici a functionat un spital militar. Tot aici intre anii 1883 - 1898 functioneaza o scoala militara.

Pana in anul 1948, la aceasta manastire au functionat diferite scoli, in special pentru fete, dar s-a deschis si o scoala normala pentru pregatirea de institutoare pentru scoli primare. Pregatirea scolara a fost desfiintata odata cu instaurarea regimului "popular democratic". Remarcam si faptul ca in manastire a existat un atelier renumit de confectionat covoare "persane" (zona fiind renumita prin oierit). De asemeni, aici se mai afla un dinspensar care se ocupa de sanatatea locuitorilor comunei Costesti si a muncitorilor forestieri care era condus cu multa pasiune de o doctorita-calugarita, aceasta fiind trimisa la studii de obstea de calugarite. In anul 1959, manastirea este desfiintata si calugaritele trimise "acasa".

A urmat o perioada, de ce sa nu spunem benefica pentru o categorie de copii loviti de soarta, copii cu deficiente mentale mai putin sau mai mult grave (oligofreni, in termeni medicali) cand in cladirile manastirii a functionat, si mai functioneaza, o scoala speciala pentru acestia. Au fost instruiti aici serii de copii, atat teoretic la nivelul lor de intelegere, dar mai ales in practica. Sub indrumarea unor maiestri de exceptie, dat fiind ucenicii cu care lucrau, au realizat mobile din lemn masiv sculptat, lucrari care au luat calea exportului.

Insa in anul 1984, prin straduinta Preasfintitului Gherasim, episcopul Episcopiei Valcii, Argesului si Oltului, pentru viata monahala a acestui asezamant s-au ivit noi orizonturi, acesta reusind sa reinoade vechiul fir, reinfiintand manastirea. A refacut cladirile si, sub pretextul infiintarii unui muzeu al tipografiei, incet, incet asezamantul a fost repopulat. Dupa anul 1989, viata monahala a capatat noi valente.

Din anul 1999, staretia manastirii a luat sub conducerea ei si Manastirea Arnota, prin transformarea acesteia din manastire de calugari in manastire de maici.

N.B. La 10 septembrie 1948, regimul comunist ia masura deportarii a doua sute de calugarite greco-catolice de la manastirile din Obreja si Jucu la Manastirea Bistrita, unde au fost supuse presiunii de a abandona Biserica Romana Unita cu Roma. Dupa catva timp, stareta ortodoxa a informat autoritatile comuniste ca mai multe maici ortodoxe inclina sa treaca la catolicism, fiindca maicile din Ardeal castigasera simpatia si respectul lor. In consecinta a fost interzis contactul dintre maicile ortodoxe si cele greco-catolice, care au fost treptat dispersate in alte locatii, iar superioarele lor arestate de catre Securitate.

Distanta fata de Pensiunea Criveanu: 12 KM